Spiru Haret, matematician, astronom și pedagog, s-a născut pe 15 februarie 1851, la Iaşi, într-o familie cu origini armeneşti.
A urmat Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti, apoi Facultatea de Știinţe, Secţia Fizico-Matematică, a Universităţii din Bucureşti. S-a specializat, la Paris, în matematică și ştiinţe fizice, iar în 1878 și-a susținut, la Sorbona, teza "Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitelor planetare", devenind primul român doctor în matematică la prestigioasa universitate.
În 1879, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii a apelat la experienţa sa, astfel că Spiru Haret a început să inspecteze şcoli şi să realizeze rapoarte, să prezideze sau să participe ca membru în diferite comisii de examinare.
S-a implicat şi în viaţa politică, fiind membru al Partidului Naţional Liberal, dedicându-se învăţământului şi reformelor necesare în acest domeniu.
A fost ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor, poziţia din care a depus eforturi pentru reorganizarea învăţământului de toate gradele, a regândit organizarea şcolară cu aspecte practice, învăţământul meseriilor şi agriculturii la sate, a pus şcoala primară pe baze ştiinţifice, a introdus, pentru prima dată, obligativitatea învăţământului primar şi aceleaşi programe şcolare la sate şi la oraşe, a instituit principiile dezvoltării educaţiei fizice şi a culturii muzicale în şcoli. Spiru Haret a fost cel mai emblematic ministru al Educației din istoria României.
A fost membru titular al Academiei Române, fiindu-i recunoscută astfel imensa activitate culturală şi contribuţia la dezvoltarea învăţământului.
A încetat din viață pe 17 decembrie 1912, la București.
